Medicina holistică și medicina alopată

Medicina holistică și medicina alopată

Medicina holistică și medicina alopată

   Medicina holistică este cu mult mai veche decât medicina alopată (convențională), pe care o cunoaştem astăzi. Hippocrates enunţă cea dintâi Lege a Medicinei “Primum non nocere!” ,ca fiind baza oricărei metode de vindecare sau principiul fundamental al Vieţii Însăşi. Medicina Holistică respectă înainte de toate această Lege.

Hipocrate, considerat a fi părintele medicinei ne învăţa încă din secolul 4 ÎC că natura organismului uman poate fi înţeleasă doar dacă este privită ca un întreg. În secolul 14 DC, Paracelsus susținea că boala şi sănătatea corpului uman se bazează pe armonia dintre om (microcosmos) şi natură (macrocosmos), iar ca rezultat al acestei idei hermetice de armonie, universul macrocosmic era considerat ca fiind prezent în fiecare microcosmos al unei persoane. Părinţii Medicinei (Socrates, Hippocrates, Avicenna) şi alţii – practicau şi învăţau Medicina la modul holistic, metodele lor terapeutice adresându-se tuturor dimensiunilor fiinţei umane: corp, minte, suflet.

Medicina Holistică e medicina care tratează omul ca întreg – la nivel fizic, energetic, emoţional, mental şi spiritual.

Medicina holistică și medicina alopată

Medicina modernă (alopată) se îndepartează mult de filozofia şi medicina lui Hipocrate sau de ideile lui Paracelsus. În prezent, medicii se concentrează mai mult pe diagnosticarea și tratarea simptomatologiei, uitând să privească entitatea umană în individualitatea ei.

Termenul “holistic” provine din limba greacă, holos (întreg, integral), iar Medicina Holistică tratează omul ca un întreg, nu ca o sumă a organelor sau a părţilor sale… un principiu adesea neglijat în medicina modernă. Adesea se prescriu medicamente care în încercarea de a trata un organ dăunează altor organe, care trebuie să-l metabolizeze sau să-l elimine din organism.

Medicina alopată

Medicina clasică, care este aplicată în spitalele zilelor noastre, cunoscută ca medicină alopată, defineşte sănătatea ca fiind absenţa bolii, aceasta definiţie bazându-se pe un enunţ negativ. Denumirea de alopatie vine de la grecescul allos (diferit) şi pathos (suferinţă) şi este legată de numele cunoscutului medic german Samuel Hahnemann care, la începutul sec 19 pune bazele homeopatiei. Prin acest termen el încearcă să definească medicina care se practica în toate spitalele vremii, pentru a o putea deosebi de noua metodă de tratament dezvoltată de el care se baza pe principiul similitudinii şi a cărei denumire vine de la grecescul homeos (asemănător) şi pathos (suferinţă). Alopatia este o medicină a contrariilor şi cele mai multe dintre medicamentele pe care le foloseşte pentru tratamente au prefixul “anti”, de exemplu febra se tratează cu antitermice, durerea cu antialgice, tusea cu antitusive etc. Este un tip de medicină familiar societăţilor occidentale şi reprezintă o abordare biologică a vindecării.

   Medicina alopată a luat avânt după 1848, când în Statele Unite a fost creat “American Medical Association” (AMA).

În acele timpuri multe clinici americane se bazau pe tratamente homeopate și naturopate, medicina alopată a luat un puternic avânt, succesul înregistrat datorându-se în mare parte progreselor făcute de ştiinţă în ceea ce privește producţia vaccinurilor şi a dezvoltării de medicamente specifice, care puteau să trateze bolile. În aceeaşi vreme, descoperirea antibioticelor a dus la o rapidă creştere a industriei farmaceutice.

În foarte multe cazuri, acolo unde metodele medicinei alopate eşuează în descoperirea cauzei şi vindecarea completă a pacientului, alte metode “neconvenţionale” dau rezultate de necontestat, putând să restabilească rapid o stare de sănătate durabilă.

În medicina clasică, bolile mentale şi dereglările emoţionale sunt de obicei văzute ca o boală a creierului, sau ca defecte de caracter, medicii cautând să trateze aceste dereglări prin modificarea fiziologiei creierului cu ajutorul medicamentelor sau a modificarilor comportamentale.

   Medicina alopată nu ţine cont de impactul minţii asupra sănătăţii sau vindecării.

În ceea ce priveşte corpul, alopaţii timpurii au mers pe urmele lui Descartes, având o viziune mecanicistă asupra corpului şi separând-ul în părţi componente. Ei căutau cauze fizice ale bolilor şi încercau să numească, definească şi trateze anumite boli specifice organului respectiv. În ceea ce priveşte partea spirituală, aceasta este separată total de tot ceea ce înseamnă sănătate şi vindecare, fiind de obicei privită ca o abordare non ştiinţifică. Deşi medicina alopată recunoaşte că multe simptome au o componentă mentală (de exemplu stresul emoţional poate să ducă la ulcer sau dureri cronice de cap), abordarea sa generală este aceea de a suprima simptomele, atât cele fizice cât şi cele psihologice. De exemplu, dacă pacientul are tensiunea mare, un medic alopat îi va da pastile pentru scăderea tensiunii, pastile care nu vor trata de fapt cauza apariţiei acestei dereglări în organism. În medicina alopată, principala cauză a îmbolnăvirilor este considerată a fi acţiunea bacteriilor patogene şi viruşilor sau dereglările biochimice; în diagnosticarea bolilor se folosesc testele ştiinţifice, medicamentele, iar chirurgia şi radiaţiile fac parte dintre uneltele cheie în tratarea problemelor de sănătate.

Medicina holistică

Spre deosebire de medicina alopată, medicina holistică vede starea de sănătate ca fiind de fapt o stare de completă bunăstare fizică, mentală şi socială (holism – concepţie potrivit căreia întregul nu poate fi redus la suma componentelor sale, deoarece aceste componente sunt în strânsă interacţiune între ele, din grecescul holos = întreg).

Bolnavul nu este privit ca o sumă a organelor sale, ci ca un ansamblu de elemente care interacţionează între ele, iar metodele de tratament se adresează bolnavului şi nu bolii organelor respective, ocupându-se concomitent de mintea, corpul sau sufletul acestuia. Altfel spus, medicina holistică este arta şi ştiinţa vindecării care se adresează persoanei privite ca un TOT, un întreg indivizibil – corp, minte şi spirit. Aceasta urmăreşte evaluarea și echilibrarea fiinţei umane, fizic, emoţional, mental și spiritual.

   Bolile fizice sunt privite ca fiind simptome ale unei mari dereglări care pot sau nu să aibă rădăcinile în plan fizic.

În practică asta înseamnă că fiecare persoană este văzută ca o entitate individuală şi mai putin ca având o boală anume. Boala fiind înţeleasă ca rezultat al unei dereglări fizice, emoţionale, spirituale, sociale şi ambientale face ca vindecarea, să aibă loc natural în momentul în care aceste aspecte ale vieţii sunt readuse la echilibrul iniţial. De multe ori, pentru ca vindecarea să aibă loc, nu medicul e cel care face munca de vindecare, ci pacientul prin schimbarea modului de viaţă, a credinţelor şi a vechilor obiceiuri. Pentru a ajuta însă pacientul să facă această schimbare pot fi folosite toate metodele potrivite de la medicaţie la meditaţie.

   Practica medicinii holistice integrează terapii complementare şi convenţionale care promovează o sănătate optimă, previne şi tratează bolile privite ca un întreg.

Medicina holistică pleacă de la idea potrivit căreia corpul uman este echipat să reziste la boală şi să îşi vindece rănile. Când apare o boală, primul pas în vindecarea holistică este să se vadă ce se poate face pentru a întări imunitatea naturală a organismului, pentru ca acesta să poată lupta mai bine cu boala. Rezultatele însă nu vor apărea peste noapte, ci în timp, odată cu întărirea capacităţii de apărare a organismului şi nu vor exista nici efecte secundare dăunătoare sănătăţii. Medicina holistică se mai concentrează pe prevenirea bolilor şi menţinerea sănătăţii, văzând sănătatea ca un echilibru al corpului, mental, emoţional, spiritual şi fizic, toate aspectele fiind privite a fi în intercorelaţie unele cu altele. Ea priveşte simptomele ca un semn al unei instabilităţi profunde a persoanei şi caută să restabilească echilibrul fizic şi mental care apoi va atenua acele simptome. De exemplu, dacă ai o durere de spate, în loc să apelezi imediat la pastile care îţi vor stopa durerea, vei lua în considerare un tratament osteopatic care va înlătura cauza apariţiei acestei durerii.

Medicina holistică și medicina alopată

Clasificare și tehnici 

Privind ființa umană ca pe un întreg compus din mai multe părți: fizică, mentală, emoțională și spirituală, medicina alternativă include foarte multe tipuri de practici terapeutice care au fost dezvoltate pentru a se adresa tuturor acestor părți. Unele provin din secolul XIX, din America de Nord, precum chiropractica (manipularea vertebrelor deplasate din zonele cervicală, dorsală și lombară) și naturopatia (pe bază de alimentație sănătoasă, tehnici de relaxare, sport etc., care.restaurează forța vitală, capacitatea.de autovindecare). Alte practici terapeutice își au originea în China (TCM, medicina tradițională chineză) sau India (ayurveda, medicina tradițională indiană), iar unele.provin din Germania secolelor XVIII-XIX, precum homeopatia (stimulează tendința.naturală de vindecare a organismului folosind doar preparate din.substanțe de origine minerală, vegetală și animală) și hidroterapia.(terapie pe baza beneficiilor apei utilizată extern).

   Naturale: tratamente care utilizează doar substanțe provenite din natură, cum ar fi suplimentele alimentare și tratamentele pe bază de plante (fitoterapia);

   Tratamente manuale: bazate pe mișcările efectuate asupra uneia sau mai multor părți ale corpului, precum presopunctură, masaj, chiropractică, osteopatie, reflexologie, metoda Feldenkrais, etc.;

   Tratamente energetice și bioelectromagnetice: sunt acele forme de terapie care folosesc câmpurile energetice (biocâmpurile) sau bioelectromagnetismul, precum Qi Qong, Reiki, atingerea terapeutică, terapia cu câmp magnetic, magnetorezonanța, electroacupunctura, etc.;

   Tratamente pe baza interacțiunii minte-corp: întăresc capacitatea mentală de a interveni pozitiv asupra funcțiilor fizice, precum yoga, hipnoterapia, meditația, terapia prin rugăciune, etc.;

   Sisteme medicale alternative: reprezintă un sistem complet din punct de vedere teoretic și practic, precum medicina tradițională chineză, ayurveda/medicina tradițională indiană, terapii alternative

Pentru mai multe articole de  la Prima Materia, vezi aceasta categorie.