Sfântul Ilie- tradiții românești

Sfântul Ilie- tradiții românești

Sfântul Ilie- tradiții românești

Sfântul Ilie- tradiții românești

Creștinii ortodocși sărbătoresc în data de 20 Iulie ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. În Vechiul Testament este amintit printre cei mai importanți proroci, Sf. Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Sfântul Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad.

Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor și a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credință și curaj demn de urmat. Este amintit ca mare bărbat și erou al credinței, iar Biserica Ortodoxă îi aduce multă cinstire. Sunt tradiții populare diferite în toate zonele geografice ale Românei pentru serbarea Sfântului Ilie. Când se întâmplă fenomene meteo spectaculoase, oamenii cred că Ilie traversează cerul cu căruța lui de foc, pentru a ne ocroti. El este întotdeauna în slujba binelui. Fiind unul dintre Profeții evrei, Biserica Ortodoxă îl cunoaște sub numele de Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul.

În credinţa ortodoxă este cunoscut ca un Sfânt corect, bun la suflet, însă acesta a fost ispitit de diavol pentru a-şi ucide părinţii. Căindu-se, Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu puterea de a lupta împotriva lor. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și dăruindu-i un car tras de cai albi l-a făcut puternic şi biruitor în faţa acestora.

Obiceiuri românești de Sânt-Ilie

Sânt-Ilie este sărbătoarea de celebrare a zeului solar, considerată și mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie este o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de la un sfânt creștin – Sfântul Prooroc Iile. În Panteonul românesc Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui și a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Sânt-Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torențiale și incendii, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și când să bată grindina. Dumnezeu l-a iertat pentru uciderea părinților, l-a trecut în rândul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripați. Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Sânt-Ilie trăznește strașnic în dracii înspăimântați ce se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și în trupul animalelor.

Sfântul Ilie- tradiții românești

În ziua dinainte de Sfântul Ilie, fetele se duceau pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau și se tăvăleau prin cultură. Dacă în noaptea dinspre Sânt-Ilie visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși, iar dacă visau cânepa uscată se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.

În dimineața acestei zile se culegeau plante de leac, mai ales busuiocul și plantele întrebuințate la vrăji și farmece, ce erau puse la uscat în podurile caselor . Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfințit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenușa o foloseau în scopuri terapeutice.

Merele nu se consumau până la 20 iulie și nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat și astăzi. În această zi, merele se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii își aminteau și de sufletele morților, mai ales de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Se considera că morții se veselesc.

Se mai crede și astăzi că dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

Sânt Ilie era considerat protectorul apicultorilor,astfel că în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea în ritualul de  „retezat al  stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbați curați trupește și sufletește, îmbrăcați în straie de sărbătoare, ajutați de către un copil. Femeile nu aveau voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele și vecinii invitați la acest moment festiv, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu țuică cu miere.

Pentru mai multe articole de Prima Materia, vizitați această categorie