Sarea și sănătatea

Sarea și sănătatea

Sarea și sănătatea

Motto: „Aveți sare întru voi și trăiți în pace unii cu alții.” Sfânta Evanghelie după Marcu, 10, 50

Sarea și sănătatea – În vechime, sarea era extrem de prețuită. Nu degeaba se spune în popor despre un om deosebit, că este precum „sarea pământului”. În Imperiul Roman, ostașii erau adesea plătiți în sare (în latină, sal, salis), de unde a ramas și cuvântul care exprima remunerația pentru muncă, salariu (salarium). Pe vremuri, sarea era atât de greu de procurat și valoarea ei era atât de mare, încât nimeni nu-și îngăduia să o risipească. De aici și vorba populară „dacă se varsă sare, iese ceartă.”. La modul propriu, „un grăunte de sare” făcea diferența dintre o mâncare bună și una fără gust, iar la modul figurat, vorba „nesărată” este vorba nelalocul ei, lipsită de  de bun simt. Oaspeții de mare cinste sunt întâmpinați, deloc întâmplător, „cu pâine și sare”. Într-un foarte cunoscut basm românesc, o fată de împărat îi spune tatălui ei că îl iubește ca „sarea în bucate”. Știința confirmă astăzi înțelepciunea ascunsă în vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezintă un element absolut indispensabil vieții fiziologice a omului. Sarea constituie unul dintre cei mai eficienți și mai răspândiți conservanți alimentari. Trebuie reținut că până la apariția frigiderelor, sarea, în mari cantități, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor. Nu în ultimul rând, sarea este și un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat în medicina populară ca leac de căpătâi.

Ce este, de fapt, sarea?

După definiția forțată din DEX, sarea este „o substanță cristalină, sfărmicioasă, care constituie un condiment de baza în alimentație și este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc. clorura de sodiu (NaCl).”. Trebuie să atragem atenția că în aceste definiții, sarea este identificată în mod forțat, după niște criterii și interese industriale și comerciale, cu substanța numită clorură de sodiu (NaCl). SAREA NATURALĂ, ADEVARATĂ, NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI NICIODATĂ ACELAȘI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANȚĂ OBȚINUTĂ PRIN PROCESAREA CHIMICĂ ȘI MECANICĂ ȘI DENATURAREA SĂRII GRUNJOASE. Să vedem de ce afirmăm aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentația sa și a animalelor sale numai sare naturală, grunjoasă, sub formă de cristale mari, numită și sare gemă. Drobii sau bulgării de sare se zdrobeau, se pisau manual, în casă, în piuă, pe masură ce aceasta se consuma. Sarea naturală, gemă se găsește încă în România, din abundență, în zăcăminte de suprafață (munți de sare), în vreme ce în alte țări europene (Austria, Franța), ea este exploatată numai din zăcăminte subterane.

Care este diferența dintre sarea naturală, gemă și sarea de masă, fină și extrafină?

SAREA NATURALĂ GEMĂ, GRUNJOASĂ, NERAFINATĂ este cea care se ia direct din zăcăminte. Ea conține, pe lângă clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substanțe minerale și oligominerale, care îi dau, împreună cu încărcatura sa geo-magnetică, extraordinare proprietăți vindecătoare și gustul său inconfundabil.

Unde se găsește sarea grunjoasă, neiodată?

Sarea și sănătatea – La magazinele naturiste și în Plafaruri, unde se vinde ambalata în pungi de 1, 2 Kg, așa cum s-a impus prin revizuirea din 2004 a Ordonanței din 2002 privitoare la iodarea obligatorie a sării. SAREA DE MASĂ, FINĂ ȘI EXTRAFINĂ se află pe rafturile tuturor supermarket-urilor și pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezintă sub forma unor granule mici, de culoare albă sau a unui praf alb, super-prelucrat și super-procesat chimic. Acest praf este obținut prin recristalizarea artificială a sării geme și măcinare după granulația dorită. Acest proces sărăcește aproape complet sarea de elementele minerale și oligominerale, mărind în mod artificial concentrația de clorură de sodiu (NaCl). În plus, pentru a evita întărirea sării rafinate, fabricanții industriali îi adaugă un „antiaglomerant”, E 535, adică ferocianură de sodiu, un aditiv în mod clar toxic pentru organism, căci este o sare a unei cianuri de fier, oricât am vrea să băgăm capul în nisip, ca struțul. În rezumat – se înlătură oligomineralele, bune pentru sănătate și se adaugă E 535 (ferocianura de sodiu), dăunătoare sănătății, dar bună pentru buzunarele unora. Sarea rafinată nu are nici o calitate terapeutică și nu mai dă cu adevărat gust alimentelor gătite, dar provoacă hipertensiune. Medicina populară cunoaște peste o sută de utilizări terapeutice și chiar magice ale sării, care era considerată în trecut un adevărat leac împotriva duhurilor rele și a bântuirilor. Prezentăm mai jos un tabel care evidențiază sărăcia în minerale a sării extrafine, comparativ cu sarea gemă, naturală. Observați că sarea gemă are un procent dublu de Calciu și cel puțin triplu de Magneziu și chiar dacă este vorba de cantități aparent infime, în economia extrem de fină a metabolismului uman, contează ENORM.

 

Compoziție Sare extrafină Sare gemă
NaCl 98,5 97,5
CaCl2 0,1 0,2
MgCl2 0,03 0,1
CaSo4 1,2 1
MgSO4 0,04
Substanțe insolubile în apă 0,06 1,2

Sarea iodată este toxică

În anul 2002, Guvernul României a emis HG 568, o ordonanță care impunea ca toată sarea din comerț să fie iodată. Se afirma că în acest fel vor fi combătute afecțiunile tiroidiene produse de deficiențele de iod. Numeroși cercetători și medici, din România și din străinătate, familiarizați cu această problemă, afirmă însă cu totul altceva decât această versiune oficială. Studii minuțioase în acest sens au revelat că un consum sporit de compuși sintetici ai iodului crește incidența unor afecțiuni tiroidiene autoimune. În plus, favorizează supradezvoltarea și chiar apariția unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compuși sintetici ai iodului (ioduri și iodați) produce alergie și mărește intoleranța la substanțele care conțin acest element.

Din experiența altor țări, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea parțială a sării, în unele orașe sau comunități, s-a demonstrat că procedeul trebuie întrerupt imediat, deoarece a crescut ingrijorător numărul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie, cancer tiroidian și numărul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian și unele reacții anafilactice la iod (pot fi șocuri anafilactice) sunt mortale. În Tasmania, țara care a „beneficiat” de iodarea obligatorie a sării și a altor alimente, s-a remarcat faptul că rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori. În anul 2001, au existat în România 12.417 cazuri de hipotiroidie; în 2000 fuseseră 11.541, iar din 1994 până în 1999 au fost înregistrate între 4713 și 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodată sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? În plus, tratatul lui Harrison, după care se pregătesc medicii americani afirmă, la pagina 2143, că „din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datorează deficitului de iod”… Ca urmare, cercetătorii din celelalte țări care au experimentat, cu rezultate negative, iodarea parțială a sării, au observat că dacă dai iod unei populații oarecare, unii fac hipotiroidie, alții fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroidă, alții fac reacții alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii României sunt eutiroidieni, adică normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifică deloc administrarea pe trei căi a iodului… Cauza impunerii unei astfel de măsuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degrabă este vorba de anumite grupuri de interese, care iau bani grei de pe urma procesului de iodare a sării.

Terapia internă cu sare

Sarea și sănătatea –  Toate recomandările privesc exclusiv sarea naturală, grunjoasă, gemă, neiodată și NU sarea „fină” de masă!

Digestie dificilă, constipație, slăbiciune corporală, subponderalitate – se consumă hrană condimentată cu sare gemă sau sare marină (se găsesc în comerț), care au un gust mult mai intens. S-a constatat că sarea naturală are un efect mult mai puternic de stimulare a secreției de sucuri gastrice și că este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, cu condiția să fie consumată cu moderație. De altfel, încă de acum 500 de ani, celebrul medic și alchimist al Evului Mediu Paracelsus nota într-un tratat că digestia și excreția sunt mult perturbate de absența sării din alimentație.

Hipotensiune arterială, aritmie cardiacă – dimineața, pe stomacul gol, se administrează un sfert de cuțit de sare marină (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cană (250-300 ml) de apă plată. Tratamentul se face vreme de minimum o jumătate de an. Studii recente arată că se obțin rezultate deosebit de bune, cu condiția ca tratamentul să fie asociat cu alimentația predominant vegetariană.

Osteoporoza, crampe musculare – se vor săra alimentele exclusiv cu sare gemă neiodată, care este foarte bogată în oligoelemente implicate în procesele de asimilație a calciului. Intoxicații cu substanțe luate pe cale orală – într-un litru și jumătate de apă călduță se pune o lingură de sare și se amestecă bine. Se bea rapid, pe nerăsuflate. Imediat după ingerare, va apărea o senzație puternică de vomă. Vom evacua conținutul stomacului, aplecându-ne în față, „gâdilând” cu inelarul și arătătorul mâinii drepte glota (omușorul) și presând simultan cu putere stomacul cu mâna stângă, strânsă în pumn. Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odată cu apa sărată, a substanțelor toxice care ne-au creat probleme.

Tuse persistentă, tuse uscată – se țin pe limbă cât mai mult timp câteva granule de sare gemă (nu mai mult de un vârf de cuțit). Reacția de stopare a tusei se va declanșa prin două mecanisme: prin salivație, care va deveni mult mai abundentă și prin stimularea directă a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

Contraindicații la administrarea internă a sării

Aportul masiv de sare este contraindicat în cazurile de hipertensiune și tromboză gravă, precum și în fazele acute ale gastritei hiperacide și ale ulcerului gastroduodenal.

Tratament extern cu sare

Sarea și sănătatea – Calculi renali, colici renale – un săculeț de pânză plin cu sare gemă se pune pe un calorifer sau pe altă sursă de căldură și se lasă să se încălzească până la 50-60 de grade Celsius. Se aplică apoi pe șale (zona lombară), unde se ține vreme de o jumătate de oră.

Ulcerații pe piele – în două linguri de miere de albine se pune o jumătate de linguriță de sare și se amestecă bine, până când se omogenizează. Se aplică apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sunt uimitoare, acesta fiind un străvechi remediu, menționat în tratatele medicale grecești.

Arsuri de gradul I și II – pe zona afectată se presară sare grunjoasă din belșug. Aceasta aplicație va spori pe moment senzația de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapidă. Nu se aplică sare pe arsurile grave, cu rană deschisă, întrucât produce o usturime insuportabilă.

Nas înfundat (rinită cronică) – la un pahar de apă caldă se pune o linguriță de sare gemă sau marină și se amestecă bine pentru a se omogeniza. Se pune această apă sărată caldă în palmă și se trage pe nara stângă și apoi pe nara dreaptă, alternativ, pentru desfundarea căilor nazale. Acest procedeu este bine să se facă în fiecare dimineață, pentru drenarea căilor respiratorii, înlăturarea surplusurilor de mucus, mărirea acuității olfactive.

Dureri de gât – într-un pahar cu apă fierbinte, se pun două lingurițe de sare naturală, după care se amestecă bine până când sarea se dizolvă complet. Se face gargară cu acest preparat. Este de dorit ca apa să fie cât mai fierbinte și să ajungă cât mai jos în gât. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, până la dispariția completă a afecțiunii.

Băile cu apă sărată

Sarea și sănătatea – Sunt un remediu tradițional de medicină populară care se aplică astăzi, cu un succes extraordinar, în clinici moderne din Austria și Germania. La o cadă de apă caldă (aproximativ 150 de litri), se folosesc două kilograme de sare gemă neiodată (amestecată în prealabil cu apă fierbinte, pentru a se dizolva mai ușor). Baia durează 20-30 de minute și este important ca temperatura apei să fie menținută mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca acțiunea terapeutică să fie maximă. Cercetătorii au observat că aceste băi, care se fac o dată la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice în preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile înainte). Iată indicațiile terapeutice ale acestor băi:

Dermatoze infecțioase – se fac băi parțiale, înmuind doar segmentul afectat, vreme de 15 minute, în apă sărată caldă (7 linguri de sare la litru). Imediat după baie, pielea nu se șterge, ci se tamponează puțin și se lasă să se usuce. Acest remediu este excelent în tratarea infecțiilor bacteriene și micotice (produse de ciuperci parazite).

Reumatism – se fac de două ori pe săptămână băi complete cu apă sărată fierbinte. Cele mai eficiente sunt băile preparate cu sare marină neiodată, dar efecte foarte bune s-au obținut și cu sarea de mină, cu cristale mari (nemăcinată).

Cistite, infecții urinare – se fac băi complete sau băi de șezut cu apă ceva mai sărată: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi făcuta în fiecare seară, până la vindecarea afecțiunii, iar apa trebuie să fie cât mai fierbinte, însă suportabilă (peste 38 de grade). Imediat după baie vă veți șterge și vă veți relaxa la caldură, evitând expunerea la frig sau curent.

Anexita, metro-anexita – se aplică procedura de la infecțiile renale. Suplimentar, se va adauga în apa sărată de baie puțină tinctură de iod.

Răceala și gripa – se fac băi ale picioarelor (tălpi și glezne) cu apă fierbinte, cu foarte multă sare (10 linguri la litru). Băile vor dura 10 minute, după care ne vom încălța cu șosete groase și ne vom așeza la căldură, așa încât să transpirăm.

Sarea și energia aurică

Sarea și sănătatea – S-a constatat experimental că sarea naturală, netratată prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasă influența asupra corpului bioenergetic al ființei umane. Toți cercetătorii din acest domeniu de frontieră sunt de acord că sarea naturală este un excelent agent de purificare al aurei umane. La fel ca și apa, sarea absoarbe – se pare – radiațiile bioenergetice nocive, curățând – din punct de vedere energetic – zonele în care este aplicată. Iată câteva aplicații practice ale acestor proprietăți bioenergetice ale cristalelor de sare:

Oboseala – o procedură de medicină populară românească ce și-a dovedit adesea eficiența este să punem un săculeț cu sare călduță pe ceafă atunci când suntem obosiți. Tot un săculet cu sare era pus și în leagănul copiilor, ca să nu se deoache și să aibă somnul lin, între haine, ca să le asigure durabilitatea, precum și pentru a le impregna cu o misterioasă capacitate de protectie împotriva „făcăturilor de tot felul”.

Bijuteriile, mai ales cele vechi, se spune că păstrează foarte multe din impregnările negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasă o perioadă de minimum 49 de zile să stea în sare gemă, înainte de a fi purtate. La fel se procedează și cu cristalele sau cu pietrele semiprețioase.

Sarea și sănătatea merg mână în mână!

Pentru mai multe din gama produse de sare comercializate de Prima Materia, vezi aceasta categorie.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.