Perseidele-ploaia de stele

Perseidele-ploaia de stele

   “Stelele sunt ochii universului și universul ne urmărește cu multă curiozitate” (Bernard Werber)

Astrele sunt pline de mister şi magie, deși ştiinţa actuală afirmă că stelele se nasc din nori giganţi de gaz şi praf. Strălucirea şi frumuseţea lor a fost asociată de mii de ani cu divinitatea şi cu puterea magică a nopţii. Stelele au un loc aparte în credinţele  oamenilor.  Ploaia de stele are un loc aparte în mitologia vechilor popoare. O stea căzătoare purta cu sine mesajul zeilor şi de multe ori, căutând locul în care s-a prăbuşit, oamenii găseau roci strălucitoare pe care le considerau talismane cu puteri magice. Grecii erau convinşi că cine găsea un meteorit avea parte de noroc şi bunăstare tot anul. Şamanii indieni le purtau drept amulete cu care făceau vrăji şi le transmiteau cu veneraţie de la o generaţie la alta.

   Aristotel credea că stelele căzătoare sunt semne divine trimise oamenilor.

Nu e de mirare că elenii venerau tot ce venea din universul zeilor. Rarele fragmente de meteoriţi găsite se păstrau cu sfinţenie în temple. Celebra clădire Kaaba din Mecca adăposteşte un meteorit, o piatră neagră sacră. Legenda spune că piatra sfântă ar fi fost dăruită de Arhanghelul Mihail profetului Abraham, iar credincioşii au ridicat Kaaba, templul ca un cub fără ferestre, pentru a o proteja.

Stelele căzătoare au avut de-a lungul istoriei numeroase semnificaţii şi simboluri. Miturile teutone spun că fiecare om are o stea în cer, care atârnă de firul destinului. Când viaţa se sfârşeşte, firul se rupe şi steaua cade pe pământ. Aceeaşi superstiţie o regăsim şi la noi în ţară. În vechime, românii credeau că sfinţii aprindeau în cer câte o lumânare ori de câte ori se năştea un suflet, iar steaua îi veghea spiritul de departe. La moartea lui, steaua se stingea şi cădea în adâncurile nopţii. Credinţa se păstrează şi acum, în pofida învăţăturilor creştine care condamnă misticismul.

Observarea cerului senin și plin cu stele ne aduce bucurie, dar de fiecare dată când vezi o stea căzătoare, pune-ți o dorință și aceasta se va îndeplini. Această legendă provine de pe vremea astronomului Ptolemeu, care credea că atunci când o stea cădea, zeii ascultau dorințele oamenilor.

   Centrul din care provin Perseidele este Constelaţia Perseu, stelele acesteia fiind dispuse în forma literei Y şi semănând cu silueta unui om.

Este una dintre cele 48 de constelaţii identificate şi catalogate de către astronomul Ptolemeu încă din antichitate. Denumirea constelaţiei provine de la numele legendarului erou Perseu din Elada (fiu al lui Zeus şi al lui Danae) considerat a fi întemeietorul civilizaţiei miceene. Legendele spun că el este învingătorul Meduzei (fiinţă mitologică care pietrifica pe oricine o privea în ochi) şi iubitul Andromedei, cei doi – Perseu şi Andromeda – fiind strămoşii familiei Perseidae. După moartea Andromedei, zeiţa Atena a aşezat-o pe aceasta pe cer, aproape de constelațiile din Nord, aproape de Perseu și Cassiopeia.

Catolicii numesc Perseidele “Lacrimile Sfântului Lawrence” (Sfântul Laurenţiu) pe care îl celebrează în această perioadă (10 august).

   Perseidele-ploaia de stele au fost denumite după constelația din care vin și reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an.

Perseidele sunt roiuri de meteori, particule de praf, de la dimensiunea unui fir de nisip, până la cea a unui bob de mazăre, provenite de la cometa Swift –Tuttle, descoperită în 1862,. Această cometă fusese identificată încă din anul 68 i.Hr., de către astronomii chinezi.

Perseidele nu sunt singurele  ploi de meteori , dar sunt mai cunoscute pentru că este perioada din an când oamenii petrec mai mult timp sub cerul liber, noaptea.

Între 12-13 August, când Perseidele vor avea cea mai mare intensitate, se pot vedea chiar 100 de meteori pe oră, dacă cerul este senin și stăm departe de luminile orașelor. Cu o noapte înainte vom putea observa panta ascendentă, în noaptea de maxim vom observa maximul și cu o noapte după, panta descendenta a maximului, în intervalul 11-14 august.

Din perspectivă astrologică, Perseidele canalizează energii astfel încât să putem avea curajul de a recunoaşte, problemele cu care ne confruntăm, să ne adunăm forțele şi să găsim cele mai bune soluţii pentru a le rezolva. Aceasta este principala condiţie pentru ca Perseidele să ne îndeplinească dorinţele, câte una pentru fiecare stea căzătoare pe care o vedem. Potrivit tradiţiei care venite din antichitate, în care oamenii cred şi astăzi, fie ca “ploaia de stele” să aducă lucruri bune pe toate planurile!

   Pentru mai multe articole de  la Prima Materia, vezi aceasta categorie.